Povestiri

Prima data in Heidelberg


Primul oras in care am trait in Germania a fost Heidelberg. Castel, rau, dealuri impadurite, universitate, multi tineri, micro clima calda dar si oameni mai calzi, poate, decat in alte orase. Cand merg sa-mi vizitez prietenul ucrainian de acolo un mix de sentimente ma copleseste de obicei. Si de data asta – scriu articolul asta in trenul inapoi spre München – a fost la fel. Am petrecut ziua de nastera a amicului meu inconjurat de ucrainieni intr-un restaurant bulgar, am vizitat targul de Craciun, am revazut magazinul care desi e deschis tot timpul anului vinde doar ornamente si alte lucruri legate de Craciun, am aruncat o privire din tramvai spre podul vechi vegheat de la inaltime de castel si m-am plimbat pe strada principala lunga de vreo doi kilometri si plina de magazine, cafenele si restaurante. Cand prima destinatie intr-o tara ca Germania e Heidelberg, poti sa te consideri norocos. Dar in acelasi timp, integrarea, obisnuitul cu cultura germana si cu un alt set de probleme decat esti obisnuit poate aduce nori chiar si deasupra unui oras insorit precum Heidelberg.

Prima experienta cu orasul am avut-o in 1 iulie 2011 cand am mers la un interviu. Veneam din München unde eram deja in delegatie de cateva luni si unde lucram pe un proiect de pe care urma sa ies. Urma sa ma intorc in tara in vreo doua luni parca. Devenisem, insa, printr-un concurs de imprejurari, de la plecarea din tara, din cel care vroia sa stinga lumina, cel care devenise curios ce se mai intampla prin alte tari. Germania era – si mi se parea evident sa fie asa – ultima tara in care as fi vrut sa plec ori sa traiesc. Dar viata iti ofera uneori optiuni pe care nu le-ai considerat si pe care uneori pur si simplu le accepti. Dar hai sa revenim la Heidelberg. Calatoritul cu trenul te face parca sa calatoresti mai usor si in timp.

Castelul din HeidelbergIMG_3215Heidelberg Ziegelhausen

Eram langa intrarea in cladirea garii din Heidelberg. In fata mea tramvaiele treceau lenese din cand in cand. Imi scot telefonul unde imi notasem adresa firmei la care mergeam la interviu si observ ca desi am notat tramvaiul pe care trebuie sa il iau si statia la care trebuie sa cobor, nu imi notasem si directia in care trebuia sa merg. Ma hotarasc sa probez ospitalitatea locala si opresc o tanara sa ii cer indicatii. Tanara imi explica, in engleza, ca nu stie exact unde e statia la care trebuie sa ajung dar ca se intoarce imediat. Nu apuc sa inteleg partea cu “ma intorc imediat” ca tanara pleaca inauntrul garii cu tot cu telefonul meu. Ca orice roman in primejdie am evaluat rapid daca impreuna cu laptopul pe umar pot sa alerg mai repede decat ea si astfel sa o ajung si sa imi recuperez telefonul. Pentru o secunda insa am ramas pe loc ca sa vad ce face. Pur si simplu nu am rezistat tentatiei. Ea se opreste la primul chiosc din gara, vara telefonul in ochii vanzatoarei si dupa ce schimba doua vorbe cu ea pleaca catre urmatorul chiosc cu zambetul pe buze. Al doilea chiosc pare si el cu ghinion si tanara mea aventuriera e nevoita sa mearga catre urmatorul. Din pragul intrarii inca imi calculam daca o pot ajunge, pe de o parte, si pe de alta parte imi cascam gura tot mai mare cu fiecare chiosc bifat. La un moment dat tanara dispare in multimea care forfota in gara. Imi fac deja procese de constiinta ca am avut prea multa incredere si ca telefonul meu era deja pe piata neagra.

Deloc mica nu imi e mirarea cand dupa cateva minute pe care le-am petrecut injurand, tanara se intoarce imi da telefonul si imi spune ca trebuie sa iau tramvaiul care merge spre stanga, ori spre Mannheim, cum aveam sa invat ulterior in zilnicele calatorii catre serviciu. Eu ii multumesc cu jumatate de gura caci cealalta jumatate era inca cascata iar ea pleaca mai departe, probabil catre urmatorul strain, nevorbitor de limba germana si care are nevoie de ajutor. Nu stiu daca tanara mi-a purtat noroc ori nu dar, vreo trei ore mai tarziu, primeam o oferta ferma, desi eram la primul interviu, si, mai important, Ea, la o cafea virtuala, accepta sa fie prietena mea.


Programator, ciclist amator, om cu pareri.

View Comments
There are currently no comments.